Calea arcașului, de Paulo Coelho, 2 (tradus după un pdf descărcat de pe https://popara.mk/wp-content/uploads/2011/06/The-Way-of-the-Bow-by-Paulo-Coelho.pdf)

ALIAȚI Arcașul care nu împărtășește cu ceilalți bucuria arcului și a săgeții nu-și va cunoaște niciodată propriile calități și defecte. De aceea, înainte de a începe ceva, căutați-vă aliați, oameni care sunt interesați de ceea ce faceți. Nu spun "căutați alți arcași". Spun: căutați oameni cu alte aptitudini, pentru că drumul arcului nu este diferit de orice alt drum urmat cu entuziasm. Aliații tăi nu vor fi neapărat genul de oameni strălucitori pe care toată lumea îi admiră și despre care se spune: "Nu există altul mai bun". Dimpotrivă, sunt oameni cărora nu le este teamă să greșească și care, prin urmare, fac greșeli, motiv pentru care munca lor rămâne adesea nerecunoscută. Cu toate acestea, ei sunt exact genul de oameni care transformă lumea și care, după multe greșeli, reușesc să facă ceva care poate schimba cu adevărat ceva în comunitatea lor. Sunt oameni care nu suportă să stea și să aștepte ca lucrurile să se întâmple pentru a decide ce atitudine să adopte; ei decid în timp ce acționează, fiind conștienți că acest lucru se poate dovedi extrem de periculos. Conviețuirea cu astfel de oameni este importantă pentru un arcaș, deoarece acesta trebuie să realizeze că, înainte de a se confrunta cu ținta, trebuie mai întâi să se simtă suficient de liber pentru a schimba direcția în timp ce își aduce arcul la piept. Când deschide mâna și eliberează coarda, trebuie să-și spună: "În timp ce trăgeam arcul, am parcurs un drum lung. Acum eliberez această săgeată știind că mi-am asumat riscurile necesare și am dat tot ce am avut mai bun". Cei mai buni aliați sunt cei care nu gândesc ca toți ceilalți. De aceea, atunci când căutați tovarăși cu care să vă împărtășiți entuziasmul pentru tirul cu arcul, aveți încredere în intuiția voastră și nu acordați atenție la ceea ce ar putea spune ceilalți. Oamenii îi judecă întotdeauna pe ceilalți luând ca model propriile limite, iar opiniile celorlalți sunt adesea pline de prejudecăți și teamă. Alătură-te tuturor celor care experimentează, riscă, cad, se rănesc și apoi își asumă mai multe riscuri. Stați departe de cei care afirmă adevăruri, care îi critică pe cei care nu gândesc ca ei, pe cei care nu au făcut nici măcar o dată un pas dacă nu au fost siguri că vor fi respectați pentru asta și care preferă certitudinile îndoielilor. Alăturați-vă celor care sunt deschiși și care nu se tem să fie vulnerabili: ei înțeleg că oamenii se pot îmbunătăți doar atunci când încep să se uite la ceea ce fac semenii lor, nu pentru a-i judeca, ci pentru a-i admira pentru dăruirea și curajul lor. Ați putea crede că tirul cu arcul nu ar fi de interes pentru, să zicem, un brutar sau un fermier, dar vă pot asigura că ei vor introduce orice văd în ceea ce fac. Și voi veți face la fel: veți învăța de la un bun brutar cum să vă folosiți mâinile și cum să obțineți amestecul potrivit de ingrediente. Veți învăța de la fermier să aveți răbdare, să munciți din greu, să respectați anotimpurile și să nu blestemați furtunile, pentru că ar fi o pierdere de timp. Alătură-te celor care sunt la fel de flexibili ca lemnul arcului tău și care înțeleg semnele de pe drum. Aceștia sunt oameni care nu ezită să schimbe direcția atunci când întâlnesc o barieră insurmontabilă sau când văd o oportunitate mai bună. Ei au calitățile apei: curgând pe lângă stânci, adaptându-se la cursul râului, formând uneori un lac până când golul se umple până la refuz, iar ei își pot continua drumul, pentru că apa nu uită niciodată că marea este destinul ei și că mai devreme sau mai târziu trebuie să ajungă la ea. Alăturați-vă celor care nu au spus niciodată: "Gata, nu merg mai departe", pentru că, la fel de sigur cum primăvara urmează iernii, nimic nu se termină niciodată; după ce ți-ai atins obiectivul, trebuie să o iei de la capăt, folosind întotdeauna tot ce ai învățat pe drum. Alăturați-vă celor care cântă, spun povești, se bucură de viață și au bucurie în ochi, pentru că bucuria este contagioasă și îi poate împiedica pe alții să fie paralizați de depresie, singurătate și dificultăți. Alăturați-vă celor care își fac munca cu entuziasm și pentru că ați putea fi la fel de utili pentru ei, așa cum și ei îți sunt pentru tine, încearcă să le înțelegi și tu instrumentele și cum ar putea fi îmbunătățite abilitățile lor. A venit timpul, așadar, să-ți întâlnești arcul, săgeata, ținta și calea. ARCUL Arcul este viața: sursa întregii energii. Săgeata va pleca într-o zi. Ținta este departe. Dar arcul va rămâne cu tine și trebuie să știi cum să ai grijă de el. Are nevoie de perioade de inactivitate - un arc care este mereu înarmat și încordat își pierde puterea. De aceea, lăsați-l să se odihnească, să-și recapete fermitatea; apoi, când trageți coarda arcului, arcul va fi mulțumit, cu toată puterea sa intactă. Un arc nu are conștiință: el este o prelungire a mâinii și o dorință a arcașului. El poate servi pentru a ucide sau pentru a medita. De aceea, fiți întotdeauna clar cu privire la intențiile voastre. Un arc este flexibil, dar are limitele sale. Întinzându-l dincolo de capacitatea sa se va rupe sau va epuiza mâna care îl ține. Prin urmare, încercați să fiți în armonie cu instrumentul dumneavoastră și nu cereți niciodată mai mult decât poate oferi. Un arc se odihnește sau se află în mâna arcașului, dar mâna nu este decât locul în care toți mușchii corpului, toate intențiile arcașului și tot efortul de a trage este concentrat. Prin urmare, pentru a păstra eleganța posturii în timp ce țineți arcul întins, asigurați-vă că fiecare parte face doar ceea ce este necesar și nu vă risipiți energiile. În acest fel, veți putea trage multe săgeți fără să obosiți. Pentru a vă înțelege arcul, acesta trebuie să devină o parte a brațului dumneavoastră și o extensie a gândurilor dumneavoastră. SĂGEATA Este ceea ce unește puterea arcului cu centrul țintei. Intenția trebuie să fie foarte clară, dreaptă și echilibrată. Odată ce săgeata a plecat, nu se va mai întoarce, așa că este mai bine să întrerupi o lovitură, deoarece mișcările care au dus la ea nu au fost suficient de precise și corecte, decât să acționezi cu nepăsare, doar pentru că arcul era complet întins și ținta aștepta. Dar niciodată nu te grăbi să tragi cu săgeata dacă ceea ce te blochează este doar teama de a face o greșeală. Dacă ați făcut mișcările corecte, deschideți mâna și eliberați coarda. Chiar dacă săgeata nu reușește să atingă ținta, vei învăța cum să-ți îmbunătățești ținta data viitoare. Dacă nu vă asumați niciodată un risc, nu veți ști niciodată ce schimbări trebuie să faceți. Fiecare săgeată lasă o amintire în inima ta, iar suma acestor amintiri este cea care te va face să tragi din ce în ce mai bine.