Despre "adevăr"
Adevărul nu este o noțiune statică, pe care să o apuci cu ambele mâini și să decizi că "gata!" , te poți lăsa pe spate în fotoliu și să îți sugi spațiul interdentar mulțumit de tine însuți.
De fapt nu există oameni mai ignoranți decât majoritatea celor care au multe școli și cunoștințe academice, pentru că văd viața într-un mod foarte liniar și obtuz. Sunt deștepți și pregătiți pentru viața trivial, normală - poate, însă sunt precum o cană plină în care oricât ai încerca să mai torni apă, dă pe dinafară. Golește cana de "adevăruri" dacă vrei să știi cu adevărat. Dă-ți seama că nu știi nimic oricât de multe școli ai făcut, și ceea ce știi e doar o mica liniară și distorsionată parte a unor așa-zise adevăruri rudimentare dintr-o realitate de natură cuantică.
Oamenii cu adevărat inteligenți chestionează în continuu realitatea și calitatea informației pe care au acumulat-o, știind că sunt foarte limitați în percepție, datorită calității extrem de restrictive ale celor 5 simțuri și a limitatei funcții cognitive (pentru că folosim doar un mic procent din potențialul imens al creierului) . Oamenii inteligenți au o singură certitudine iar aceea este singurul adevăr suprem asupra căruia au posibilitatea să reflecteze: "Știu că nu știu, și cu cât știu mai mult, realizez că tot ceea ce știu este incomplet, insuficient și nesatisfăcător de adevărat".
Adevărul este noțiunea care evoluează în continuu, are diferite forme și dacă este descoperit prematur, este mai nefolositor decât o carte în mâna cuiva înfometat. Precum Maslow a descoperit-o în prealabil, suntem limitați și incapabili să percepem calitatea intrinsecă a unei idei științifice, filozofice sau spirituale atât timp cât nevoile primordiale nu sunt satisfăcute. Apoi există și o altă limitare în funcție de cât de copți suntem la minte, cât de matur ne este sufletul, să acceptăm existența unui adevăr foarte abstract și care ar putea să răstoarne percepția lumii "upside-down". Fără maleabilitate și flexibilitate nu se poate face nimic.
"Omul se naște plăpând și sensibil,
La moarte e tare și înțepenit
Mlădițele tinere sunt flexibile și fragede
Când planta se usucă se întăresc și mor.
Ce-i tare, înțepenit, exprimă moartea.
Ce-i slab, plăpând, sensibil e semn al vieții.
Așa cum pomul tare nu se poate îndoi,
Bătut puternic de un vânt, se rupe.
Tot astfel ce-i inflexibil se îndreaptă către moarte.
Ce-i tare și înțepenit cade la pământ.
Ce e ușor, flexibil, e dus de vânt departe. "
Capitolul 76 - Tao Te Ching - Lao Tzu
Să luăm exemplul unui copil: Unui copil i se prezintă lucrurile, informațiile pe care trebuie să le știe într-o metodă graduală, în care se evită supraîncărcarea memoriei cu lucruri mult prea abstracte pentru capacitatea lor de a înțelege și discerne, astfel li se servesc mici neadevăruri sau jumătăți de adevăruri pentru a nu le tulbura evoluția. Exemplele pot fi: cum li se spune că fac broaște în burtă dacă beau prea multă apă, sau că bunica care de fapt a murit a plecat într-un loc mai bun.. Chiar și la școală suntem în clasele primare învățați că este imposibil să scădem 3 minus 4 și o implementăm ca pe un adevăr suprem în sistemul nostru de valori, ca la doar 1-2 ani diferență să descoperim că acea noțiune a fost eronată și că există posibilitatea scăderii matematice a 4 din 3. Asemenea, adevărul suprem nu va fi niciodată potrivit să fie dezvăluit unui om normal, caruia nu i-a venit timpul să știe, ba chiar dacă din întâmplare o persoana dă peste adevărul acesta, adevărul va fi instant respins de către noi ca fiind ceva neadevărat, nepotrivit, de domeniul fantasticului.
Adevărul evoluează în percepția noastră pe măsură ce ne deschidem, pe măsură ce devenim pregătiți pentru a cuprinde acel nou adevăr care să ia locul adevărului anterior care a devenit caduc.
Pe zi ce trece, înțelegerea noastră se dilată, crește dacă avem deschiderea mentală și sufletească. Dealtfel unul dintre rechizitele principale pentru a evolua rapid este capacitatea de a arunca rapid vechile "adevăruri" și înlocuirea lor cu cele noi, sau capacitatea de "let go". Capacitatea asta de a da drumul la lucruri, oameni, concepte și idei să plece de la noi este una din calitățile esențiale și trebuie însoțită de capacitatea de revenire la nucleul sau esența noastră care este mereu neutră în cazul în care dintr-un motiv sau altul ne-am dezechilibrat, și am căzut într-o buclă de timp bună sau rea ori fiind absorbiți de un eveniment "fericit" sau de un eveniment dramatic. Vino înapoi din ambele la locul dintre bine și rău, unde nu e decât calmitate și echilibru și evoluția-ți e garantată.
Persoana preocupată de propria-i evoluție nu mai se complace stând în dulcea stare de victimizare, simțindu-se o mică frunză în furtună, ci ia responsabilitatea pentru tot ceea ce îl (o) privește, ia decizii care să îl (o) propulseze către direcția dorită. Se poate lăsa cu credință pe valurile vieții dar nu înainte de a fi făcut cu conștiinciozitate tot ce trebuie să facă și fără să aștepte sau să spere ca acțiunile-i să aibă rezultate pozitive.. Pentru că nu o face pentru rezultate, o face pentru că știe că trebuie, dar rezultatele sunt primite în aceiași stare de neutralitate indiferent de polaritatea lor.
Cei cu adevărat gata să înțeleagă ce e scris, nu se mai simt frunza debusolată din furtună, ci au conștiința clară ca ei înșiși sunt Furtuna!
