Acatistul lui Mihai Eminescu

alcatuit de ieroschimonahul Ghelasie Gheorghe, de la Frasinei.
Amandoi odihneasca-se in Pacea, Harul si Lumina Necreata ale lui Dumnezeu!

Daca nu este un Sfânt în sensul strict, acest mare POET este ”CUVÂNTATORUL SFINTENIEI Neamului si Pamântului ROMÂNESC”. Sunt si ”Sfinti ai Pamântului”, care nu au ”Suprafirescul de Cer”, ci ”FIRESCUL Pamântesc”, ce ”concureaza” cu Cerul.
Taina prin care ”Cerul tinde sa COBOARE si sa se ODIHNEASCA pe Pamânt”, este o MEMORIE ancestrala. În sensul Crestin, Pamântul nu mai este ”contrazicerea” Cerului, ci BISERICA în care Cerul se ”FACE TRUP-EUHARISTIE”.
”SFINTENIA Pamântului” este ”SFINTENIA FIRII Pamântesti”, care poate sa PRIMEASCA si SUPRADIMENSIUNEA Cerului.
”SFINTENIA Pamântului” nu este în ”VIRTUTI de Cer ”, ci în ”VIRTUTI de Pamânt”, ce se pot ”ÎMPLETI” reciproc.
Daca CERUL a fost ”zguduit” de ”pacatul caderii Îngerilor”, Pamântul este si el ”stricat de pacatul adamic”.
ADAM cel în sine, asa cum l-a Creat DUMNEZEU, are ”FIREA Pamânteasca BUNA” si doar pacatul i-a adaugat si o ”parte a raului”.
”VIRTUTEA FIRII BUNE Pamântesti” este de alta categorie, fata de ”VIRTUTEA Suprafireasca de CER”.
Poetul Mihai Eminescu nu este un Sfânt de Cer, ci un ”Sfânt de Pamânt”.
FIREA Pamântului este ”CHEMAREA IUBIRII de CER ” de a VENI sa se ”ODIHNEASCA pe Pamânt”.
SFINTENIA Pamântului nu este ”transformarea în cer”, ci este ”PRIMIREA SI ODIHNA CERULUI pe Pamânt”.
Este o Mare Taina aceasta ”ODIHNA a CERULUI pe Pamânt”, care este la toti Sfintii, dar si separat, ca ”FIREA în sine a Pamântului”.
Poetul Mihai Eminescu este prin excelenta ”EVANGHELISTUL SFINTENIEI Pamântului”.
”CRUCEA SFINTENIEI Pamântului” este o ”CRUCE a Pamântului”. ”GOLGOTA CRUCII Pamântului” este Drumul ”INTRARII în ODIHNA-CASA Pamântului”.
Este o ”drama a CASEI pustiite” si un RAI al ”CASEI VENIRII si ODIHNEI celor ASTEPTAI”.
Mihai Eminescu este ”Sfântul dramei CASEI pustiite” si totodata PROFETUL ”CASEI ODIHNEI ÎMPLINITE”.
La Eminescu nu cautam ”Sfintenia de CER”, ci ”Taina CHEMARII CERULUI-Luceafarului” de a VENI pe Pamânt.
”DORUL Pamântului” nu este de a se RIDICA la CER, ci de a COBORÎ CERUL pe Pamânt, ca ”NUNTA Pamânteasca”, ca o ”CINA de Taina Pamânteasca”.
”NUNTA Pamânteasca” nu este ”pat nuptial”, ci ”ODIHNA-VESELIA CASEI Pamântesti”.
Zisul ”Eros pamântesc” este tocmai ”drama pamânteasca”, ca o ”ASTEPTARE a VENIRII Luceafarului CERESC”.
”IUBIREA este VENIREA si ODIHNA”, iar Mireasa este ”DORUL” acesteia.
DOINIREA este CHEMAREA VENIRII Luceafarului, este însasi ”IUBIREA Sfânta Pamânteasca”, care nu se împlineste decât în ”ÎNTÂLNIREA” reciproca.
Eminescu este ”EVANGHELISTUL DOINIRII IUBIRII Pamântesti” si asa îl putem considera ”SFÂNTUL Pamântului”.
Asa, si Pamântul poate ”STA FATA catre FATA cu CERUL”, fara amestecare.
”Patima pacatoasa” a Pamântului este mereu în ”crucificare” cu ”Virtutea Pamântului”, si la Eminescu este, cu prisosinta evidentiata aceasta. Daca Eminescu, ca Persoana proprie, trece el însusi prin toate ”patimile pamântului”, tot el se zbate sa iasa din aceasta ”subterana a iadului pamântesc”.
Viata lui Eminescu este ”CRUCIFICAREA subteranei pamântesti”, din care iese ”Biruitor si ÎNVIAT”.
Eminescu a ”LUAT toata subterana Neamului Românesc” si a ”PURTAT-O” ca pe o ”ASEMANARE MESSIANICA”.
Eminescu este ”Profetul Ilie ROMÂN”, care ”NU a MURIT”, ci a ramas cu ”Trupul pe Pamânt”, sa ”DOINEASCA” mereu Plânsul acestui Pamânt; pustiirea CASEI Pamântesti; IUBIREA parasita; CREDINTA uitata; cotropirea straina; micimea pervertirii urmasilor nedemni.
”CASA ROMÂNEASCA” nu poate fi niciodata fara ”EVANGHELIA DOINIRII” lui Eminescu, Evanghelistul IOAN al acestui Pamânt si Neam.
Eminescu este PROFET, APOSTOL, ”OMUL cel de TAINA si cel MARE al Pamântului” este ”SFÂNTUL Pamântului”, este ”VESNICUL TÂNAR-FAT-FRUMOS” este LUCEAFARUL, este ”ICONICUL pamântesc” din noi.
În acest sens, încercam si noi un mic Acatist al lui Mihai Eminescu.
Este la alegerea fiecaruia, de a-l CINSTI ca pe un ”Sfânt pamântesc”, sau doar ca pe un ”Om al OMENIEI ROMANESTI”.
Dupa obisnuitul început se zice:

Condacul 1

Si Pamântul are un Chip, din care se Nasc Fapturile si Neamurile lor, si acestea se OGLINDESC ca STELE si LUCEFERI pe Cerul de SUS, în care se ODIHNESC ÎMPREUNA, si tu un LUCEAFAR fiind, îti Cantam:
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Icosul 1

Însusi DUMNEZEU DORESTE sa COBOARE pe Pamânt si FERICIT esti tu, Mihai Eminescu, ca ”DORUL Pamântului” l-ai avut si DOINITORUL sau te-ai facut, ”LACRIMA de Pamânt”:

Veseleste-te, Lacrima de Fat-Frumos;
Veseleste-te, Lacrima de HRISTOS;
Veseleste-te, Lacrima de TAINA;
Veseleste-te Lacrima de ICOANA;
Veseleste-te, Lacrima din LACRIMA;
Veseleste-te, Lacrima de VESNICIE;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 2-lea

LACRIMA de cer nu este ”plâns”, ci IUBIREA Cea Mare cu ”DORUL de Pamânt” ce Coboara în jos, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 2-lea

O, ce Necuprins este în LACRIMA de Cer, ce LUMINA de LUCEAFAR cu DORUL de Pamânt, ce Chip, Chip Nascut din APA si din DUH, CHIP de BOTEZUL Lui HRISTOS:

Veseleste-te, LUCEAFARUL Românesc;
Veseleste-te, LUCEAFARUL acestui Pamânt;
Veseleste-te, LUCEAFARUL acestui Neam;
Veseleste-te, Vesnicul TÂNAR de Taina:
Veseleste-te, Vesnicul COBORÂTOR din cer;
Veseleste-te, DOR de ”DORUL SFÂNT”;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 3-lea

Cine este Fat-Frumos, cine este Voinicul ce se lupta cu zmeii ucigatori? Este LUCEAFARUL de Taina COBORÂT pe Pamânt, Zamislit din ”LACRIMA din ICOANA”, din Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 3-lea

Fat-Frumos din Lacrima este LUCEAFARUL ce nu s-a mai ”întors” la Cer, care a ramas pe Pamânt, si asa RAIUL din Nou s-a facut:

Veseleste-te, Taina de CHIPUL Lui HRISTOS;
Veseleste-te, Taina de Pamântean;
Veseleste-te, Pamânteanul MINUNAT;
Veseleste-te, Pamanteanul ce-si cauta ”MIREASA pierduta”;
Veseleste-te, cel ce o scoate de pe ”tarâmul celalalt”;
Veseleste-te, PAMÂNTEANUL ÎMPARAT;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 4-lea

Înmultindu-se ”vrajmasii zmei”, CASA ÎMPARATULUI este atacata, Fii sai sunt luati în robie, hotarele se ”rup”, strainii navalesc si ”PLÂNSUL” se iveste, în locul de: ALILUIA!

Icosul al 4-lea

Ca odinioara Profetul Ieremia, si tu, Eminescu,
”PLÂNSUL robiei noastre te-ai facut, care adânc s-a sapat si a intrat pâna în Codrii cei mari si pe Muntii cei înalti, cu DOINIREA-CUVÂNTUL de Pamânt:

Veseleste-te, DOINIRE de DOR DUMNEZEIESC;
Veseleste-te, DOINIRE de Dor Pamântesc;
Veseleste-te, DOINIRE de Sfânta CHEMARE;
Veseleste-te, DOINIRE de IUBIRE;
Veseleste-te, si DOINIREA cea de ”jale”;
Veseleste-te, DOINIREA, ”EVANGHELIA Pamânteasca”;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 5-lea

Nasterea din ”LACRIMA” ICOANEI MAICII DOMNULUI este CHIPUL IUBIRII DUMNEZEIESTI coborâte pe Pamânt, care se face ”FIUL-LUCEAFARUL-Fat-Frumos-Voinicul”, IZBAVITORUL de zmeii cei ucigatori, în Cantarea de : ALILUIA!

Icosul al 5-lea

PLÂNGE MAICA DOMNULUI când ”lumea se pustieste” când FIUL DUMNEZEIESC nu mai este PRIMIT pe Pamânt, si din ”LACRIMILE de Taina”, Luceferi si Stele se Nasc:

Veseleste-te, LUCEAFARUL MAICII DOMNULUI;
Vesleste-te, LUCEAFARUL cel ”Nascut din LACRIMA”;
Veseleste-te, Luceafarul Fat-Frumos;
Veseleste-te, Luceafarul cu INIMA IUBIRII;
Veseleste-te, Luceafarul cu”DORUL de Taina”;
Veseleste-te, LUCEAFARUL ce s-a ”facut Pamântean”;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 6-lea

”DOR DUMNEZEIESC” este ”VESNICA IUBIRE”, pe care DUMNEZEU o REVARSA în Fapturile Sale, si ”MINUNAT” este apoi si ”Dorul Lumii” cu Chipul ”Iubirii Lumii”, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 6-lea

Este si o ”Iubire Curata si Sfânta a Lumii”, care se ÎNCHINA ca ”DAR” ALTARULUI DUMNEZEIESC, si asa se face ”BISERICA-ÎNTÂLNIREA în ICOANA”;

Veseleste-te, Iubirea ÎNTREAGA a Lumii;
Veseleste-te, ”DORUL Întreg” pentru ALTARUL Lui HRISTOS;
Veseleste-te, DOR DUMNEZEIESC si DOR de Faptura în ”CAUTARE”;
Veseleste-te, DOINIREA, Cântarea ”EVANGHELIEI Lumii”;
Veseleste-te, DOINIREA, ”DORUL de pe CRUCEA Lumii”;
Veseleste-te, DOINIREA, ”hotarul dintre ”VESNICII”;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

CONDACUL al 7-lea

Vremelnicia lumii a întunecat ”Cerul Înstelat” si zmeii ucigatori s-au înmultit, si ”sarpele cu douasprezece capete” s-a nascut, si LUCEAFARUL Lumii este mereu CHEMAT în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 7-lea

VINO, LUCEAFAR Blând, si APARA pe ”FECIOARA Lumii” de ”balaurul cu douasprezece capete”, pe care o pândeste necontenit, sa o ”fure” pentru ”lumea lui întunecata”:

Veseleste-te, Nadejdea MÂNTUIRII;
Veseleste-te, Nadejdea lui HRISTOS;
Veseleste-te, Nadejdea-Sabia de FOC;
Veseleste-te, Nadejdea-Bratul cel TARE;
Veseleste-te, Nadejdea cea De-a pururea peste Lume;
Veseleste-te, NADEJDEA-LUCEAFARUL ÎNTRUPAT;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 8-lea

Dezamagit, adesea ”singur si parasit” ramâneai, dar ”DORUL Sfânt de LUCEAFAR” era mai TARE decât toate, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 8-lea

”GLASUL de Taina al DOINIRII” asa s-a NASCUT. Izvor de ”LUMINA de Pamânt”, din ”stânca a iesit”:

Veseleste-te, CUVÂNTUL ce se ”face Lume”;
Veseleste-te, CUVÂNTUL-LUMINA Dintru-nceput;
Veseleste-te, CUVÂNTUL din Care Pamântul s-a plamadit;
Veseleste-te, CUVÂNTUL, INIMA Lumii;
Veseleste-te, CUVÂNTUL, ”SÂNGELE de Taina”;
Veseleste-te, CUVÂNTUL-LUCEAFARUL ce VESNIC se ”face TRUP”;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 9-lea

”Iubirea de Pamânt” se Naste din”LACRIMA de CER” ca ”LUCEAFAR” si asa, ”DOINIREA-CUVÂNTUL SFÂNT al Lumii”, ”CARTEA Vietii lumii”, o SCRIE.

Icosul al 9-lea

DOINIREA de CER si de Pamânt mereu ne CHEAMA si ÎNTÂLNIREA de Taina o doresc si în Chipuri de Lumini Stralucesc:

Veseleste-te, CHEMAREA din VESNICIE;
Veseleste-te, CHEMAREA ce se ”face CHIP”;
Veseleste-te, CHEMAREA, Glasul IUBIRII;
Veseleste-te, CHEMAREA, ”Cel mai DORIT”;
Veseleste-te, CHEMAREA, trecerea ”peste hotar”;
Veseleste-te, CHEMAREA, ARIPILE necontenitului ZBOR;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 10-lea

LUCEAFARUL este CHIPUL de Taina al lui HRISTOS Daruit Fapturii, ”DOR de CER si Dor Pamântesc” ce De-a pururi ÎMPREUNA sunt si care se ÎNTÂLNESC pe ALTARUL IUBIRII, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 10-lea

IUBIREA niciodata nu se poate ”ucide” si orice ”înstrainare” în DOINIREA de Jale se face, DOINIREA cu LACRIMI de FOC si plâns, cu ”blestem amarnic si greu”:

Veseleste-te, LUCEAFARUL IUBIRII acestui PAMÂNT;
Veseleste-te, LUCEAFARUL DOINIRII sale Sfinte;
Veseleste-te, LUCEAFARUL si de BUCURIE si de Jale;
Veseleste-te, LUCEAFARUL si de BINECUVÂNTARE si de ”blestem”;
Veseleste-te, LUCEAFARUL, cel CRUCIFICAT si ÎNVIAT;
Veseleste-te, LUCEAFARUL ce De-a pururi ”COBOARA si URCA”;
Veseleste-te, Mihai Eminescu, LUCEAFARUL cu DORUL de Pamânt!

Condacul al 11-lea

EMINESCU, NUMELE de ICOANA al DOINIRII ROMÂNESTI, în Codrii, la Izvoare, la raspântii, pe Munti, în mijlocul lumii, la Porti de BISERICI, DE-A PURUREA Te ARATI ca Fat- Frumos si LUCEAFAR, dar si ca ”fulger si blestem” pentru dusmanii cei rai si asa, si noi Cântam: ALILUIA!
(Acest condac se repeta de trei ori.)
Se citeste apoi din nou Icosul 1.

In memoriam: Ghelasie Gheorghe

Dupa citirea unor articole si comentarii denigratoare, de pe diverse forumuri si bloguri, legate de viata si scrierile ieroschimonahului de la Frasinei, Ghelasie Gheorghe, m-am simtit dator, ca unul care l-a vazut, sa ma ridic cu propria mea parere si sa restabilesc macar in parte, macar pentru o parte, adevarul stiut si constatat de mine insumi.
Primul contact l-am avut, asa cum cred ca l-a avut o foarte mare parte dintre dintre cei ce l-au citit si cunoscut la randul lor, cu o carte, Urcusul Isihast, daca imi mai aduc bine aminte, vazuta in casa unui bun prieten si de care el nu era foarte incantat. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Apoi am cumparat Medicina Isihasta, care m-a fascinat in asa masura incat nici acum, dupa aproape 15 ani, nu m-am plictisit de ea. Autorul parea construit exact dupa inima mea, vorbea despre lucruri pe care mi le descopeream inauntru si care zaceau nebagate in seama, letargice, asteptand cuvintele care sa le trezeasca.
Am inceput sa ma interesez de autor: cine e, de la care manastire, cat de batran e.. Inca de atunci, cand nu era prea cunoscut, se tesuse o intreaga conspiratie impotriva lui. Se stia cine si de unde este dar nimeni nu dadea nici un fel de relatii. Parea un calugar imbracat in alb printre toti ceilalti imbracati in negru.
Odata am intrebat pe preotul de la Biserica Rusa despre parintele Ghelasie Gheorghe, si minune: am aflat ca e este un calugar destul de retras, destul de greu de gasit, destul de ponegrit de catre ierarhi si ca manastirea este destul de greu accesibila si cu un program destul de aspru. Cam multi destul, nu?
Cu prima ocazie mi-am facut bagajele, eu si prietena mea de atunci, viitoarea sotie, si am pornit-o spre Ramnicu-Valcea de unde urma sa luam cursa spre Muiereasca.
Sotia a ramas la schitul din josul drumului ce duce la manastirea Frasinei, iar eu am l-am luat pieptis pana sus.
Imaginatia mea il arata batran, barbos, grasut.. Il tot cautam cu privirea, incercam sa ghicesc care dintre calugari este. Am stat la slujbe doar, doar mi-o sari in ochi unul deosebit, cu aer de sfant isihast. Am ales cativa si am inceput sa-i urmaresc cu privirea. Am intrebat care este parintele Ghelasie; am fost intrebat: 'care din ei, cel batran sau cel tanar'. Deruta: care sa fie?! Am spus 'cel cu isihasmul'.. raspuns 'pai toti sunt isihasti aici'. Am intrebat 'cel cu cartile'.. raspuns 'aaa, deci cel tanar. mergi in spatele manastirii, acolo sta.'
In spatele manastirii doar niste magazii mici din lemn si carton presat, niste maghernite in care ultimul lucru pe care ti-l puteai inchipui este ca cineva locuieste acolo. Tot acolo mai era in fel de rezervor metalic, culcat, cu gura rotunda care dadea spre usa magaziilor si cu un fel de scarita din lemn cu o treapta exact in buza ei. Acolo salasluia cel ce se numea ieroschimonahul Ghelasie Gheorghe. Cineva m-a atentionat ca parintele nu e disponibil daca nu e lumina aprinsa in magazie si sa vin altdata. In toate cele cateva zile petrecute acolo, nu mi-a fost dat sa-l gasesc. Ma gandeam ca plec si ca am venit degeaba.
In exact ultima zi, exact inainte sa plec, am trecut pe la usa micii magazii si am vazut lumina aprinsa. Am batut si mi-a deschis un barbat, destul de greu de apreciat ca varsta, slab, usor adus de spate, cu barba foarte rara, pletele la fel. M-a intrebat foarte repezit ce vreau. Aproape ca nici nu mai stiam de ce venisem si ce sa-l intreb. Mi-am mai revenit parca si am baiguit ceva despre lectura cartilor lui.. Tot repezit mi-a spus ca sa uit ce am citit, ca nu mai e valabil. Era totusi ceva in el, ceva ce nu am stiut sa explic dar simteam ca nu e adevarat ce spune; era ceva ce ma tinea in loc si imi soptea sa stau, si sa nu ma descurajez. Mi-a adus niste brosuri.. m-a privit putin si m-a intrebat daca m-am spovedit. Nu ma spovedisem niciodata. Am spus ca nu. M-a privit direct in ochi cu o liniste foarte ciudata. M-a intrebat despre pacate, am spus.. apoi s-a intamplat ceva ce nu-mi voi explica niciodata. Am simtit cu o claritate infioratoare cum ma usurez; parea ca o veselie extraordinara pune stapanire pe mine si-mi simt sufletul cum vibreaza. In mod ciudat, am avut simtamantul clar ca inima mea l-a ales duhovnic dar ca si el ma vrea. Au fost cateva secunde euforice. Mi-a dat binecuvantarea si mi-a spus sa plec ca are treaba.
Acesta a fost singurul contact cu Ghelasie Gheorghe. Desi mi-am promis sa mai trec pe acolo, sa-l vad, viata nu m-a mai lasat.
In urma cu cativa ani, am aflat de la un parintele Benedict, preot slujitor la manastirea Bistrita, ca a trecut la cele sfinte. Comentariul lui a fost: 'bine ca a murit, pentru ca ii ducea pe prea multi in ratacire'. Asta a fost singurul lui comentariu, plin de o adanca si frateasca dragoste intru monahism crestinesc. Sper ca Dumnezeu il va ierta pe parintele Benedict pentru prostia oribila ce i-a iesit pe gura, el fiind un monah ravnitor si plin de har in ciuda tineretii lui.
Atat am vrut sa se stie, povestea mea legata de intalnirea cu parintele Ghelasie. Inima mea l-a ales duhovnic si asa va ramane in vecii vecilor. Pentru mine a fost un isihast desavarsit, un traitor adevarat, un perpetuator si intaritor al traditiei spiritualitatii dace continuata intr-un mod inefabil si perfect armonios de crestinism.

Acum in doua randuri sa ma ocup de trandavii calculatoristi care citesc diverse aplicatii de pe bloguri si forumuri crestine, sunt conectati on-line la diverse discutii pline de adancime spirituala, isi fac cu evlavie o cruce stand pe scaun in fata ecranului, si mergand poate duminica dimineata, frumos imbracati la slujba.
Acesti impotenti spiritual, blegiti de rautate si venin isi dau cu parerea despre viata unora sau altora; ei insisi buni de nimic, debili fizic si psihic, infantili in purtari si rautaciosi in conversatie, acest nou popor crestin-calculatorist retardat, clasifica in functie de spiritul lor flescait ca niste tarfe batrane labartate de avorturi si promiscuitate, viata monahala, calugaria si stadiile ei. De la piciorul broastei, de unde spumega bale verzi, vor sa aduca toata lumea si sa considere etalon prostiile pe care le debiteaza. Acesti avortoni, care tremura de zgarcenie, si care nu ar intinde ceva cuiva, nici daca ar cadea abundenta dupa si in fata lor, spurca lumina crestina cu etalonari si comparatii bolnave iscate din duh satanic, si lipsite de bunul simt si iubirea ce ar trebui sa caracterizeze, nu un bun crestin, ci un crestin general.
Taca-va gurile perverse; opriti-va cleveteala imputita, traiti viata voastra, infrumusetati-vi-o cu flori de rugaciune si dragoste pentru aproapele, parfumati-vi-o cu fapte bune si dezinteresate, nu mai clasificati drept 'inselati' sau 'rataciti' oameni despre care nu stiti nimic. Nu va mai lasati inchipuirea, care duhneste stricaciune si perversitate, sa intineze viata altora.. Nu mai incercati sa construiti lumea dupa planurile voastre bolnave si otravite de influente demonice.. Lasati-o libera si frumoasa, lasati paradisul sa cuprinda fiintele, cerurile si pamantul..!

Luati aminte la atentionarea sfantului Arhanghel Mihail: «catre inimile cele necurate, care vin intru prea curata casa a lui Dumnezeu, fara mila intind sabia mea.»

..ca o candela la picioarele Tale, Isuse..

Ca o candela la picioarele tronului Tau sa fiu Doamne Isuse..! La picioarele tronului Tau, de unde patrunzi si susti miile de mii de universuri... Domnul meu si Dumnezeul meu, imi repeta inima plina de o preafericire neobosita, izvorata tot din Tine, preasfantul si preaiubitul meu Tata, Prieten si Frate... Fa din preasfanta Ta biserica casa mea; adu-ma cu fiecare zi mai aproape de preasfanta Ta inima; infrateste-ma cu sfantul soare si cu sfanta luna, cu surorile stele si planete; fa sa straluceasca si in pieptul meu dragostea atottiitoare a preasfantului nostru Tata; pacea atotpatrunzatoare si atotcuprinzatoare, pornita din imaculata si inefabila Ta inima preasfanta sa-mi fie starea de zi cu zi; voia Tatalui, Domnul meu si Dumnezeul meu, ajuta-ma sa o stiu si sa o implinesc; adu-ma, Doamne Isuse, in randurile celor ce tin steagul Tau ridicat indiferent de uraganul ridicat impotriva lumii de negurosul potrivnic; imbraca-ma cu hainele albe ale eroilor spirituali ce au izbandit in lupta..

Il rog, plecat cu fruntea la pamant, pe sfantul Arhanghel Mihail, protectorul bisericii lui Hristos pe pamant, sa intervina in favoarea mea!