pentru cei peste 18 ani

bucurești. un frumos început de primavară. drumul spre casă părea rutină. și a fost rutină până când i-am întâlnit privirea. privirea și nimic mai mult. cunoașteți sentimentul când ceva din afara voastră topește ceva dinăuntru? când ceva dur și nemișcat din interior devine deodată lichefiat și se dilată? dacă îl cunoașteți, veți exact despre ce vorbesc. asta s-a întâmplat atunci. nu am atitudinea cuceritorului, nu am aerul șarmant al celui obișnuit să supună femeile doar dintr-o privire, dar nici timiditatea adolescentului rușinat care-și pleacă ochii, roșu la față, când întâlnește privirea unei femei frumoase. am stat drept, mi-am căutat aerul cel mai demn de care eram în stare. am vrut sa par serios și detașat. nu știu ce impresie am făcut dar niște zâmbete spontane și simultane ne-au ieșit pe față amândorura. se spărsese gheața. am făcut câtiva pași, fără un cuvânt. între noi se desfășura un inefabil dialog al emoțiilor. nu ne-am vorbit. doar am pășit împreună. * ceea ce s-a întâmplat după întâlnire, este ceea ce se întâmplă între două ființe care s-au căutat, se regăsesc și încearcă să se armonizeze. tot ce se întâmpla se desfășura la nivelul cel mai sublim al emoției. chiar și micile certuri sau neînțelegeri aveau loc sub această blândă aură a iubirii. citisem despre amorul mistic, despre tehnicile erosului transfigurat, dar nu am avut niciodată o experiență de genul ăsta. mă gândeam, ca orice bărbat cum ar fi dacă... cum se poate ajunge acolo... cum trebuie să fie femeia... cum trebuie să fie bărbatul... nici prin cap nu mi-a trecut vreodată că eu însumi voi trăi așa ceva. era o dimineață frumoasă de sfârșit de primăvară. alesesem o zi în care să facem dragoste. toate zilele în care făceam dragoste erau superbe dar atunci totul a fost dincolo de orice cuvânt sau descriere. ne-am apropiat, ne-am sărutat, ne-am întins pe pat urmând un preludiu prelungit. i-am simțit dorința și am pătruns-o cât de lent am putut. mușchii vaginului, care pulsau ușor, îmi dădeau senzații indescriptibile. la un moment dat o stare inefabilă de dilatare am simțit cum mă cuprinde. o emoție greu de descris m-a cuprins. țineam în continuare ochii închiși. niciun gând nu-mi mai tulbura mintea. mă năpădea o stare ciudată de martor al propriilor mele acțiuni. un punct luminos se aprinde deodată în dreptul pieptului. îl observ și continui să mă mișc lent. eram eu deasupra dar eram și eu în afara mea. de undeva, de sus mă priveam cum mă mișc, vedeam întreaga desfășurare a actului amoros dar nu o conștiință scindata ci cu aceeași conștiință comună. eram și aici și acolo fără să fiu în două locuri. punctul luminos a început să se marească și să capete culoare. eram înconjutați de valuri line de mov și violet. camera însăși vibra tăcut în cele mai calme culori pe care și le poate imagina cineva. culorile fizice sunt palide și șterse față de culorile care se manifestau atunci. galben si verde erau culorile dominante ale camerei, dar un galben si un verde complet diferite de cele pe care le știm. încă ne mișcam lent, fără pauză. am atins pieptul iubitei și deodată o explozie de roz, ca un foc dens de artificii, a izbucnit din zona aceea. un sunet extrem de melodios se auzea de niciunde. deși ne mișcam încet părea o nemișcare cutremurătoare. o presiune plăcută ne învăluia, dar nu apăsarea pe care o resimți într-o atmosferă tensionată ci una în care palpita o putere de nedescris. timpul nu mai avea valoarea normală, era și parcă nu era. tot ceea ce e măsurabil în lumea fizică, aici dispăruse sau avea cu totul alte conotații și înțelesuri. o cunoaștere de o cu totul altă natură părea că se înfiripă. deși se simțea mișcarea ca nemișcare, o undă de accelerație a valurilor de culori era evidentă. sunetul melodios era un pic mai rapid. totul lua un fel de amploare tăcută. după punctul acesta culminant, descreșterea a fost rapidă. culorile camerei s-au estompat până au devenit un întuneric strălucitor și transparent (ciudată comparație, nu?), de asemenea culorile care ne înconjurau au început să se reducă la punctul luminos, care intr-un final s-a topit si el. sunetul s-a redus până la tăcere. am simțit cum cobor si redevin corpul fizic. mă uitam în ochii iubitei și o vedeam transfigurată. o plenitudine vie își lăsase amprenta. plenitudine pe care o resimțim de atunci și în toate zilele care au urmat. nu am nicio explicație. nici nu caut.