Relativitate

Nu există minciună sau adevăr. Totul este la fel de relativ precum existența noastră, un mic grăunte de nisip într-o imensă clepsidră a eternității. Totul este o interpretare (întotdeauna incompleta - implicit greșită) a realității pe care o experimentăm, prin prisma limitată a experienței personale, a celor 5 simțuri și a informațiilor aflate de la alții și pe care le-am implantat benevol în conștiința noastră și astfel au căpătat statutul nemeritat de adevăruri.

Predestinarea este o iluzie pe care dacă o hrănim devine adevăr suprem în viața noastră. 

"Destinul și-l face omul cu mâna lui!" Corect și greșit în același timp. Leneșul și victima vor crede întotdeauna în destin, precum animalele duse la tăiere, paralizate de frica morții și în imposibilitatea de a acționa în vreun fel din pricina fricii. 

Cei puternici își vor da și ultima suflare încercând să se bată cu implacabilul. Aici e momentul când Absolutul, Zeii, entitățile și spiritele care ne urmăresc, mișcați de atâta dedicație și perseverență vor debloca scriptul(destinul), astfel cel care a decis să creadă mai mult în sine și în munca lui neobosită către viziunea/idealul propus își va împlini destinul ales de el, conștient și luând responsabilitatea pentru tot ceea ce îl privește și se întâmplă în viața-i. 

Am citit într-o scriptură veche India antică:

"Au existat foarte mulți oameni slabi, săraci și nenorociți dar care prin eforturile lor [supra-] omenești au devenit egali cu Indra însuși (conducătorul zeilor)." - Yoga Vasistha 

Deci nu pierde timpul plângând de cât de tristă este soarta ta, mai bine întreabă-te care au fost acțiunile (tale) care te-au adus în situația asta. Ia responsabilitatea pentru tot ceea ce experimentezi în viață.

Copii plâng când au stricat o jucărie. Adulții o repară și înțeleg inutilitatea lamentării(oare?) și utilitatea găsirii unei soluții. Astfel, mergi din soluție în soluție până când viața ți se va înclina. Se va înclina în fața curajului, a deciziei de a te ridica întotdeauna după cădere, viața respecta pe cei perseverenți și nebuni(în fața oamenilor "normali") plini de stăruință pe calea evoluției personale. Dacă te împiedici de un milion de ori trebuie să ai curajul să te ridici de un milion plus unu dăți, știind că nu e un drum al plângacioșilor și al victimelor, ci un drum al omului-zeu, atotputernic, atotștiutor, care a aruncat vălurile neștiinței și a neputinței iar Grația Divină îi este tovarăș nelipsit pe drumul spre perfecțiune.

Este greu să transformăm micul personaj plângăcios și victimizat care e comandant la manetele noastre. Este o operație de durată, o operațiune în care luptăm îndârjiți cu vechiul eu(ego-ul), cel care ne-a tras de atâtea ori pe sfoară cu șiretlicurile lui. Durează pentru că nu putem transforma peste noapte o identitate virusată pe care am creat-o de-a lungul a vieți și vieți trăite în van. Doar că în momentul în care suntem 100% convinși că asta vrem și suntem deciși să luăm toate măsurile posibile pentru a schimba vechiul sistem pe care am funcționat de-a lungul a nenumărate existențe pământești, atunci Grația Divină manifestă o carte, o persoană, o informație într-un video pe YouTube care ne deschide o altă perspectivă de a vedea lucrurile. 

Nu este o concluzie, un sfârșit.. Este de-abia  începutul unui proces de lungă durată de triere și eliminare a vechilor metehne și implementarea unora mai noi, adecvate noului sistem. Acesta este adevărata și unica modalitate de a evolua ca suflet în experiența corporală. 

Toate celelalte vise în care de-a lungul unui weekend mergem la un curs și ne luminăm sunt bullshit, tot ceea ce vine din afară și implica un efort minim sau inexistent din partea noastră este o gogoriță. Într-adevăr evoluția spirituală adevărată se întâmplă fără efort, la momentul potrivit. Însă anterior momentului acesta trebuie să existe un efort neobosit de autoperfecționare, de eliminarea vechilor obiceiuri ce nu își mai au sens în noul Eu.