joi, 21 ianuarie 2010

Arta de fi

Exista voci care proclama o anume cale in defavoare alteia. Exista polemici, se aduc injurii, se nasc dispute de tot felul in jurul cutarei sau cutarei cai. In cartile sfinte se spune ca numeroase sunt caile care duc spre Divin. Fiecare om in parte este o cale individualizata in cautarea Divinului. Exista multe cai batatorite: crestinismul, islamul, budhismul, yoga etc, parcurse de-a lungul Istoriei de miliarde de adepti, unii ajungand la capat, altii dupa cat le-a fost puterea. Dar fiecare cale, desi exista in linii generale, definita clar si structurata in mod fix, dogma fiind pe deplin stabilita, a capatat, in momentul cand cineva a ajuns la capat si a vorbit despre el, si o parte din personalitatea practicantului. El va vorbi despre cale, ca fiind adevarata cea care a parcurs-o el, pentru ca pe aceea o stie. In linii mari a mers pe drumul clasic, apoi in functie de temperament, dotarile si capacitatile individuale l-a adaptat. In crestinism de exemplu exista milioane de cai: cati practicanti atatea drumuri, chiar daca unii vor obtine sau nu sfintenia, toti vor vorbi totusi despre crestinism in general. Unii vor spune ca cea mai buna cale e o alta. E si logic si ilogic in acelasi timp: sa faci comparatii cu ceva ce n-ai mai facut, sa compari dupa ureche sau din auzite, sa proclami superioritati ale unei doctrine denota ingustime in ceea ce priveste orizontul spiritual. Unii creeaza sincretisme, alaturari eterogene, care n-au dus pe nimeni nicaieri si nici nu vor duce vreodata, dar in dorinta trufasa de a se infatisa drept lideri sau pionieri ai unei noi doctrine, o proclama ca fiind universal valabila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu