miercuri, 25 august 2010

Toamna sufletului

E sfarsit de vara si inceput de toamna, cand soarele isi lasa ceva mai domol mierea translucida a razelor sa mangaie lumile, cand parfumurile recoltelor isi imprastie aromele peste spinarile dealurilor iar campiile se lauda cu rodul pregatit timp de doua anotimpuri; pare a fi si vremea cand oamenii ar trebui sa arate care e rodul sufletului lor dupa plamada celor noua luni. De ce este atat de important acest inceput al toamnei? Ce anume face ca aceste intrebari si aceasta cautare in adacurile fiintei sa se faca tocmai acum? Romantic vorbind, este anotimpul trairilor mature, este linistea si asezarea oamenilor dupa zgomotoasa si zbuciumata vara. Spiritual vorbind, de fapt cazul cel mai important, este reinnoirea care are loc in cadrul bisericii: inceputul Noului an bisericesc. Poate am citit de sute de ori in calendar; am trecut cu vederea de nenumarate ori peste data de 1 septembrie; ne-au zburat ochii peste mica insemnare si poate un mic fior ne-a tresaltat inima fara sa stam pe ganduri si sa cugetam de ce.. ..au trecut demult timpurile cand prihana oamenirii era doar o pojghita care se spargea foarte usor la presiunea interioara a sufletului.. Acum stratul nepasarii a devenit substratul dur al ignorantei colective si constiente.
Momentul Anului nou bisericesc este oarecum similar Anului nou calendaristic, acesta fiind momentul cand ne gandim, eronat evident, ca o noua viata incepe, ca putem uita faptele trecute, ca o putem lua de la capat, pacatele facute vor fi sterse, lumea va uita etc. E adevarat ca la sfarsitului unui nou an si inceputul altuia nou, putem lua unele decizii si intari legaminte mai vechi in privinta vietii ce pare ca va fi alta. Mai mult ca sigur ca si acestea vor lasate uitarii la fel ca si in toti ceilalti ani.
Anul nou bisericesc aduce insa o primenire a sufletului, este momentul cand intr-adevar putem spune ca raza dulce si parfumata ca mierea de campie a unei noi spiritualitati se lasa peste cugetele noastre. Este momentul de maxima atentie si deschidere care trebuie perceput in toata splendoarea si claritatea lui. Este momentul cand cerul se deschide, timpul se opreste pentru o clipa si insusi Dumnezeu Tatal prin Fiul sau Isus Hristos si puterea inefabila a harului Duhului sfant, isi lasa intelepciunea tacuta si strivitor de adanca peste fiintele indeajuns de treze si atente la potentiala schimbare.
Iata de ce trebuie sa vedem viata putin mai altfel si din alt punct de vedere incepand cu aceasta zi. Este momentul cand putem alege tabara, cand alegem sa fim de partea adevarului, a luminii si a trairilor profunde sau sa ramanem prosti, ceea ce, evident, nu cere nici un efort, doar inertie.

Laudat fie Isus Christos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu