Armonia si Nemurirea II

Revenind la numarul de aur. Maestrul lutier Stradivarius ale carui viori au trecut prin istorie pastrandu-si sunetul nealterat si nefiind nevoie de nici un fel de restaurari sau alte activitati de reconditionare. Trecand rapid la altceva voi observa viata la Vatican, in cetatea Vaticanului. Vom vedea cum cardinalii si preotii locuitori acolo au o medie de varsta foarte inaintata si o sananate mentala destul de inalta. Va exista remarca, cum ca cei care se ocupa de spiritualitate traiesc in general mult. Just. Preotii, si in general, calugarii, chiar daca sufera de diverse boli, le duc pana varste inaintate. La aceasta remarca voi raspunde ca si preotii, de orice confesiune ar fi, ca si calugarii, traiesc mare parte din viata intr-un anumit mediu. Care este acela? Este biserica. Cum am mai vorbit la capitolul despre catedrale, si bisericile se supun unui anume tipic de constructie. O anume forma, o anume orientare, un anumit teren... evident nu toate se supun acestor reguli. Pe acestea le vedem parasite, paraginite, mai mult ruine. Exista in Maramures biserici de lemn mai vechi de 100 de ani, la fel bisericile din lemn din Norvegia, asa numitele stave, care au ramas in picioare cateva sute de ani, fiind martore la evolutia acestei tari. In China antica si medievala, uneori chair in prezent, nici o constructie nu se ridica pana nu este consultat un maestru de feng-shui. Acesta cerceteaza imprejurimile cautand indiciile care presupun bunii auguri ai asezamantului. Putem vorbi despre vietuirea in armonie cu armonia. Exista vehiculat un alt termen: rezonanta. Locuitorul unei cladiri ridicata dupa regulile armoniei, conform principiului rezonantei si el va fi in acord simfonic cu perfectiunea locului, transferandu-i principiile sale. Viata moderna cu felul sau contrafacut si sintetic ne indeparteaza cu repeziciune si irevocabil spre degradare si extinctie. Viata moderna a omului obisnuit este atat de departe de sfintenie si naturalete cat de departe este Pamantul de Luna. Din acest haos si iad al modernitatii nu mai este cale de iesire decat prin efort comun, la unison, de constientizare a mizeriei individiale si colective si cerere de ajutor divin. Altfel vom esua la fel cum au esuat si celelalte civilizatii preexistente noua.