vineri, 13 mai 2011

Reflexii...




Am de povestit un sir de intamplari separate care s-au legat intr-un mod aproape miraculos, la intervale maricele de timp, fara sa dea impresia ca la un moment dat se vor interfera intre ele.
Iata, deci: am luat la recitit o povestire a lui Mircea Eliade, 'Secretul doctorului Honigberger'. Dincolo de fantasmagoriile debitate de scriitor din care reiesea fie ca ori habar n-are si vorbeste doar din imaginatie, fie ca ascunde in spatele fictiunii lucruri de care vrea sa aminteasca doar in treacat, un amanunt mi-a atras atentia: un experiment al doctorului Zerlendi; acesta inaintase in practica pranayamei pana la un nivel exceptional, iar unul dintre efecte a fost iesirea din timp. Se barbierea inainte de experiment, efectua un sir lung de respiratii apoi intra intr-o transa care il tinea un timp indelungat dupa care isi revenea la fel de proaspat ca atunci cand intrase. Timpul care trecuse peste el, o saptamana uneori, nu il afecta in nici-un fel. Transa debuta cu o expiratie, corpul ramanea inert, dupa care isi revenea cu o inspiratie dupa un foarte lung timp.
Dupa lectura aceasta mi-au venit in minte doi sfinti: Bernardette Soubirou, al carei trup perfect este expus intr-un sicriu de sticla undeva la Lourdes si Padre Pio, al carui trup ramas intr-o stare fel de perfecta este expus la San Giovani Rotondo.
Intrebarea este: de ce acesti sfinti si-au pastrat corpurile? Ca ele sunt incoruptibile ca dovada a sfinteniei este un fapt incontestabil, dar puteau fi sfinti si fara sa lase corpuri perfecte in urma. La ce le mai trebuie corpuri daca s-au mutat la Domnul? Raspunsul a venit singur: pentru ca trebuie sa se intoarca. Sunt sigur ca nu sunt singurii care si-au pastrat trupurile intacte dupa moarte; sunt sigur ca mai sunt multi altii, nestiuti (vezi Paul Brunton, Egiptul secret), care vor sa fie de fata la venirea Mantuitorului. Sunt sigur ca acestia vor juca un rol extraordinar de important.
Catedrala mantuirii neamului, se doreste construita inca de dupa Razboiul de Independenta. Acum s-au pus primele baze, s-au facut planurile, s-a inceput turnarea fundatiei. De ce acum?
Sincer, imi place sa cred ca asistam la semnele sfarsitului veacurilor; sincer, imi place sa cred ca vom fi martorii unor evenimente carora imaginatia nu le poate da forma. Sincer mi-ar place sa fiu ca batranul Simeon, care nu voia sa moara pana nu L-a vazut pe Mantuitor nascut...
Asta este gandul meu.. asa sa ne ajute Dumnezeu..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu