De la cele mai simple preparate, cele ale omului primitiv cand simpla halca de carne pusa pe jar il satura, pana la cele mai elaborate, cele ale bucatariei orientale, omul a incercat un sentiment autentic de placere. Bucuria trupului care primeste in el o sursa de hrana generatoare de energie si bucuria spiritului unde formele, gusturile si culorile tind sa se armonizeze pana aproape de perfectiune, a pus fiinta umana la treaba si i-a starnit inteligenta si imaginatia. Aceasta bucatarie, cea orientala este dupa parerea mea, culmea acestei arte. Si mai mult, cea in care gatesti in fata clientului. Acolo siguranta, precizia, rapiditatea extrema, stapanirea de sine si a retetelor reprezinta marea maestrie. Poate fi considerata o forma initiala, joasa, de iluminare spirituala.
Exista in general doua moduri de alimetatie: alimentatia normala, cea care include carne plus garniturile aferente si cea vegetariana, cu derivatiile ei mai mult sau mai putin dubioase.
Exista prejudecata ca o alimetatie vegetariana, ma refer de fapt la cea ovo-lacto-vegetariana, nu are nici un Dumnezeu, este lipsita de substanta si nu are nici un aport energetic real. Viata fara o bucata de carne printre alimente este fada si trista. Nimic mai neadevarat. Nimeni niciodata nu a demonstrat in nici un fel ca este asa. Toata aceasta poveste este o stare de constiinta care nu poate concepe ca se poate si altfel.
Pentru a intelege ce inseamna stare de constiinta si rezonanta in arta culinara am sa apelez la un concept yoghin: cele 3 gunas: tamas, rajas si sattva. Tamas este starea initiala de nemiscare, de respingere, de intuneric, recele; nu este vorba despre o stare impura in sensul de lene gregara, de murdarie a constiintei, ci doar de o inactivitate primordiala. Poate fi vorba si despre starea initiala a lui Dumnezeu inaintea manifesterii creatiei. Prin purificarea lui tamas ia nastere rajas. Este genul de manifestare prin extindere. Rajas este manifestarea, miscarea, lumina din jurul miscarii, fierbintele, evolutia pe orizontala. Poate fi vorba despre starea lui Dumnezeu cand a dorit sa creeze. Sattva reprezinta saltul spre in sus, dorinta de a iesi din forma dar fara a o parasi inca, lumina de sus inspiratoare, dorinta de puritate. Este momentul lui Dumnezeu cand a creat viata umana edenica, ca echilibru intre lumile infernale si cele celeste.
Apropiind gunasurile de arta culinara putem aprecia singuri in care categorie ne aflam, cu care dintre guna-suri rezonam. Mancarea din animale moarte, gratarele de la coltul blocurilor, mesele cu mixturi de carne fripta si animalele zonei misunand pe langa fiintele implicate in acel festin in cautarea unui os, este clar ca nu poate fi unul nici macar rajas. Festivalurile culinare, imbinarea la nesfarsit a legumelor si vegetalelor, asezarea si servirea, estetica si gustul, maniera si eleganta denota o anume stare de constiinta evident mult superioara. Legumele si fructele, proaspete sau pregatite, produsele animale obtinute prin culegere sau recoltare, laptele, ouale, mierea, conduc spre o liniste a mentalului, o purificare a fiintei, atat la nivel psihic cat si fizic. Este destul de greu pentru un calugar sa mearga la rugaciune dupa o friptura, dar altfel se duce dupa o masa simpla, cuviincioasa.
Evident, putem continua, in modul rajasic, sa vorbim despre bucatarie pana foarte departe, dar nu putem trece cu vederea un anume gen de alimentatie care nu este descris decat extraordinar de rar. Descris este de fapt rau spus, amintitit este mult mai corect: hranirea cu lumina. Fenomenul se numeste inedia.
Exista relatari despre diverse fiinte care se nutresc in acest fel. Un foarte cunoscut nume este cel al Theresei Neumann, o germanca din Konnersreuth, Germania. Desi a muncit la camp pana in ultima clipa a mortii ei survenita in anul 1962, de 25 de ani nu a mai mancat si nu a mai baut nimic, cu exceptia ostiei pe care o primea in fiecare dimineata de la preotul satului, dar uneori nici pe aceea daca nu era binecuvantata. Pe langa acest aspect mai amintim depre Therese ca purta stigmate iar in fiecare vineri retraia fizic si psihic Calvarul si Patimile Domnului Isus. Intr-o discutie cu yoginul Paramansa Yogananda, a recunoscut ca se hraneste cu lumina de la Dumnezeu, dar ca acesta nu ii permite sa reveleze modul in care o face.
Un alt caz este Giri Bala, din india. In copilarie, fiind foarte lacoma la mancare, mama ei incerca sa-i tempereze cu mult simt aceasta nesatietate. Un mesager divin i-a dezvalui o tehnica prin care s-a lipsit de hrana din acel moment pana in clipa mortii. 56 de ani a fost perioada.
Lista cu astfel de fiinte este lunga: Caterina de Sienna, sf Lidwina, Elisabeth von Reute, Domenica del Paradiso, Janet McLoud, Josephine Durand, Katerina Emmerich, Louise Lateau etc..
La un alt pol se situeaza transmutatia materiei. Una dintre cele mai grele si secrete cai este Alchimia. Exista in India o varianta de Alchimie, inclusa in cadrul caii Aghora, se numeste Stiinta Solara. Datorita secretului desavarsit care s-a pastrat si inca se pastreaza asupra acesti extraordinare cai nu se stie exact cine o mai practica si in ce consta. In orice caz unul dintre foarte putinii care au fost de fata la o asemenea demonstratie, swami Atmananda, o descrie ca fiind o operatiune pur psihica; modul prin care se ajunge acolo tine de secretele cu care Dumnezeu ne tine inca curiozitatea treaza. Cert este ca nimeni, nicand, nicaieri nu va lua contact cu o grupare spirituala autentica, fie de factura orientala sau occidentala daca nu ii este scris in destin sa o faca. Dincolo de predestinare si liber arbitru, de vointa si incatusare, exista momente peste care nu putem trece nicicum. Este barajul din fata curgerii evolutiei noastre care nu poate fi traversat decat prin gratie Divina, este momentul cand trebuie sa-l impresionam pe Dumnezeu cu ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu