La 18 ianuarie 1850, dintr-o familie de tarani moldoveni se ridica cel ce avea sa devina sustinatorul si reaprinzatorul flacarii nationaliste romane.
Extazurile sale l-au purtat pana in preajma Creatorului, care i-a oferit privelistea infinitatii si maretiei Sale, oferindu-i prilejul si cuvintele potrivite pentru a-L descrie, la nivelul de intelegere al momentului, cat si pentru multi dintre timpii ce vor urma, pentru ca starea de constiinta a umanitatii nu s-a elevat intre timp, din contra, s-a depreciat profund.
In " Viata lui Mihai Eminescu" ( 1932), G Calinescu a scris aceste emotionate cuvinte despre moartea poetului : " Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata , poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasarii padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari , pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale "...
Acesta a fost prima postare din acest blog. Am dorit sa-i fie dedicata lui Eminescu, modelul uman aproape perfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu